Hainele vândute de fabricile din Prato unor firme precum Zara, Mango sau Guess sunt produse de chinezi cu materiale ieftine din Asia. În unele zone ale micului oraş medieval, italienii sau alţi europeni sunt greu de depistat printre chinezii care deţin aici peste 3.200 de firme şi mici afaceri.
Prato, un cochet oraş medieval din apropiere de Florenţa, a fost secole la rând un centru al textilelor de calitate, renumite în întreaga lume. Această faimă i-a atras şi pe chinezi, în anii '80, fascinaţi de perspectiva unui loc de muncă. Primii veniţi au fost muncitorii din Zhejiang, o provincie săracă, dar cu o îndelungată tradiţie în industria textilelor. La început, aceştia au alimentat piaţa neagră a locurilor de muncă din Italia. Au prins însă repede rădăcini, au început să deschidă timid mici afaceri şi şi-au chemat rudele din China pentru a lucra aici.
„Invazia" a fost rapidă. Dacă în 1988 erau 31 de chinezi în Prato, astăzi locuiesc legal 11.500. Primăria estimează că alţi 25.000 de chinezi lucrează ilegal într-un oraş cu o populaţie de doar 187.000 de locuitori.
Ceea ce face ca Prato să aibă astăzi cea mai mare concentraţie de chinezi din Europa raportată la numărul de locuitori, notează „The New York Times". Pe principala arteră a oraşului, Via Pratese, cu greu poate fi depistat vreun european, iar în unele magazine vânzătorii vorbesc doar în chineză. Nici chinezii care s-au convertit la catolicism nu ştiu nicio limbă străină. Pentru a se înţelege cu pastorul lor, ei iau lecţii de engleză de la o chinezoaică, fostă profesoară de engleză în China.
În inima Toscanei
Potrivit primarului, în unele şcoli, numărul copiilor de origine chineză depăşeşte 40% din totalul elevilor. Unii localnici se tem că întregul oraş se va transforma într-un Chinatown. Deja sunt o mulţime de magazine cu tot felul de mărfuri aduse de acasă. Inclusiv legume şi fr
