România este pe cale să mai piardă o piaţă: doar trei filme străine se mai toarnă anul acesta. Criza şi reducerea fondurilor alocate cinematografiei au făcut ca pe platouri să se filmeze mai degrabă reclame decât blockbustere. Nicolae Mărgineanu, unul dintre cei mai respectaţi cineaşti români ai ultimelor decenii, este cunoscut publicului îndeosebi prin peliculele „Pădureanca“ (1987), „Priveşte înainte cu mânie“ sau „Binecuvântată fii, �
România este pe cale să mai piardă o piaţă: doar trei filme străine se mai toarnă anul acesta. Criza şi reducerea fondurilor alocate cinematografiei au făcut ca pe platouri să se filmeze mai degrabă reclame decât blockbustere.
Nicolae Mărgineanu, unul dintre cei mai respectaţi cineaşti români ai ultimelor decenii, este cunoscut publicului îndeosebi prin peliculele „Pădureanca“ (1987), „Priveşte înainte cu mânie“ sau „Binecuvântată fii, închisoare“ (2002). Despre reuşitele sale vorbeşte cu modestie şi resemnare. „În 1991 rămăsesem fără loc de muncă, nu mai aveam niciun venit. Am înfiinţat o casă de producţie, Ager Film, sperând să reuşesc astfel să mă descurc cumva. Am produs atunci un film documentar, dar în anii aceia se făceau foarte puţine filme şi, practic, nu puteai trăi din asta. Abia în 1995 am semnat cu compania Walt Disney un contract pentru dublajul de voci al unor seriale de desene animate, contract care, din fericire, s-a prelungit până în ziua de azi, iar pentru noi a rămas singura sursă de venit“.
Un alt motiv pentru care a decis să‑şi întemeieze propria casă de producţie a fost dificultatea de a găsi un partener de încredere pe piaţă. După înfiinţarea Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), „am îndrăznit să produc primul film de lungmetraj, cu credit de la ei. Aş fi apelat bucuros la o casă de producţie, dar la vremea aceea erau foarte puţine firme de acest gen şi erau ocupate cu prestări d
