Proiectul noii legi a pensiilor a ajuns pe masa deputatilor. Femeile si barbatii ajung sa se pensioneze la aceeasi varsta, 65 de ani, dac-o mai apuca.
E corecta o asemenea abordare sau oamenii sunt, pur si simplu, condamnati sa cotizeze la un ceaun din care nu vor mai apuca sa soarba nici o lingura, sau foarte putin din el?
Statistica spune ca, decreteii, printre care ma numar si eu, vor impovara la maxim acest sistem al pensiilor. Peste 30 de ani, se vor vedea efectele decretului ceausist privitor la interzicerea avorturilor. Vom fi atat de multi, incat ne vom bate pe firimituri daca nu se iau masuri urgente. De aceea legea pensiilor, daca va fi aprobata, se va aplica in trepte, atingand punctul culminant de 65 de ani peste vreo trei decenii.
Se invoca insistent trendul european, directia spre care evolueaza sistemele de pensii din majoritatea tarilor Uniunii. Dar, forma europeana a sistemelor sociale poate coabita cu fondul autohton?
Este trist ca salariatii romani asteapta "sa manance pensia", se gandesc la batranete dupa ce depasesc 45-50 de ani. Momentul pensionarii este vazut ca unul in care oamenii rasufla usurati, cocosati fiind de anii grei de corvoada.
Situatia economica grea a tarii a determinat migrarea fortei de munca spre centrele mai ofertante. Naveta obositoare, ruperea de familie, conditiile grele de munca, toate determina in oameni o stare de lehamite fata de cotidian. Iesirea la pensie este vazuta ca o izbavire, ca instalarea unei stari de siguranta financiara. Mica sau mare, pensionarul stie ca are de luat o suma lunara din fondul la care a cotizat.
Statisiticile Eurostat spun ca suntem tara cu cele mai multe si impovaratoare impozite pe forta de munca. De asemenea, avem si cele mai mari preturi la alimentele de baza, iar veniturile salariale sunt cele mai mici din Uniunea Eur
