- Comentariu - nr. 632 / 18 Septembrie, 2010 … Da, intrucat a existat si o saracie socialista, comunista. Numai ca e greu (daca nu imposibil!) sa faci o comparatie intre "romanul sarac" dinainte de '89 si cel de dupa… Revolutie. Adica, din… capitalism (ce-i drept, unul de cumetrie). Inainte, romanul nu o ducea el cine stie cum, dar avea serviciu, asigurata o locuinta si alte lucruri de stricta necesitate. La absolvire (scoala profesionala, universitate etc.), copiii erau repartizati, imediat, in productie, somajul era aproape inexistent (exceptandu-i pe… trantori). Acum, in 2010? Anul a reprezentat apogeul ratei somajului, inregistrat in Romania ultimilor sapte ani. "Mananc din mila altora", spunea un somer, iar altul, in aceeasi situatie, cerea disperat: "Ajutati-ma urgent! Nu vreau sa fac un eveniment, sa-mi dau foc!" Dar cu o situatie disperata se confrunta multi someri, din cei aproape un milion (vreo 8% din numarul angajatilor). Mai dramatic este faptul ca, lunar, mii de oameni isi pierd, in continuare, locurile de munca. Este de neimaginat cum intr-un timp relativ scurt (circa 20 de ani) sa se ajunga in situatia ca numarul celor care traiesc la limita saraciei sa creasca fara precedent, ca si al celor care, aflati in disperare de cauza, sa ceara ajutorul autoritatilor pentru a-si putea cumpara o paine, haine sau medicamente! Luand in calcul petitiile ajunse pe masa oficialilor Ministerului Muncii, o buna parte dintre romanii ajunsi acum in pragul disperarii sunt "victimele" disponibilizarilor cerute de criza. Asta, in conditiile in care aproape o treime dintre somerii "prinsi" in statisticile ministerului nu mai primesc niciun leu de la stat. Lor li se adauga "somerii nedeclarati" _ care nu au putut primi niciodata ajutor de somaj si traiesc din ajutoare sociale. Cat despre "economii", ce sa mai vorbim… Economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, declara _ cita