La votarea extrem de controversatei şi sufocantei Legi a pensiilor - care, aşa cum remarcam în comentariul de ieri, va avea ca efect nu doar diminuarea continuă a puterii de cumpărare, de subzistenţă deci, a actualilor pensionari, ci şi alungarea din ţară a tinerilor, nedispuşi să aştepte aici să primească o pensie care va scădea treptat până la 13% din salariul mediu - a avut loc un episod grăitor. Opoziţia insistase ca votarea să se facă la vedere, prin apel nominal. Ideea era ca fiecare deputat să-şi asume responsabil şi individual votul, astfel ca electoratul să-i cunoască opţiunea. Inclusiv în perspectiva următoarelor alegeri, aşa încât cetăţenii să-i menţină în Parlament sau să-i rejecteze, în funcţie nu numai de gargara electorală, ci şi de prestaţia lor efectivă în Cameră.

Ca şi acum câteva luni la Senat, deputaţii Puterii au respins categoric propunerea, hotărând să se voteze prin ridicare de mâini, într-un cvasianonimat de gloată. Fie şi acest amănunt e suficient spre a demonstra că înşişi roboţii arcului guvernamental nu erau un grup compact prin convingerea că legea e bună, e raţională şi că nu vor exista defetisme. Trebuia să prevaleze disciplina de partid şi aşa s-a şi întâmplat, indiferent de interesul public. Votarea ca şi anonimă nu înseamnă însă că deputaţii care au hăcuit pensiile vor rămâne necunoscuţi.

Unele federaţii de pensionari şi sindicale intenţionează să realizeze colaje foto cu cei care au votat “la ordin” şi să le afişeze la sediile lor. Să ştie electoratul pe cine a ales. Cred, însă, că ar fi oportună şi o revizuire a regulamentelor Camerelor, aşa încât votul asupra unor legi cu maxim impact economic şi social să fie dat în deplină transparenţă şi cu responsabilitate individuală.