Experţii spun că neimpozitarea profitului reinvestit, dar şi cota unică de 16%, nu reprezintă avantajele clamate de autorităţi. Cheltuielile suplimentare aduse de contribuţiile de asigurări sociale şi lipsa deductibilităţilor anulează virtuţile cotei unice pentru toţi contribuabilii.
Institutul Naţional de Statistică (INS) a arătat, săptămâna trecută, că România are una dintre cele mai ridicate sarcini fiscale din UE, de 43%. Asta în condiţiile în care veniturile românilor sunt printre cele mai scăzute în rândul statelor europene, după Bulgaria.
Mai citiţi şi:
Cine mai semnează astăzi actul adiţional la contractul de credit?
Procentul este aproape de nivelul maxim înregistrat în 2003, adică înainte de introducerea cotei unice de 16%. Experţii fiscali spun că, în privinţa impozitului pe venit, cota unică nu mai poate fi privită ca avantaj. Potrivit Luminiţei Ristea, managing partner al Nexia, cotele de impozit pe venit în UE sunt mai mari decât în România, dar în aceste state se aplică impozitarea pe venitul global, iar contribuabilii au dreptul la o serie de deduceri fiscale. „În România, pe de altă parte, se încearcă menţinerea impozitării de 16%, dar concomitent se adaugă costuri suplimentare cu contribuţiile sociale, şomaj şi sănătate", spune Luminiţa Ristea.
La capitolul impozitului pe venit, doar Bulgaria mai aplică „flat rate" - cotă unică - de 10%. Restul statelor UE aplică fie cote progresive simple, fie mixte, fie cote proporţionale. Impunerea în cote progresive simple presupune aplicarea aceleiaşi cote de impozit asupra întregii materii impozabile aparţinând unui contribuabil. Nivelul taxării muncii în România, de 43%, este mai mic decât în Belgia, Germania, Franţa, Austria, Danemarca şi Ungaria şi la fel ca cel din Suedia şi Italia. Toate statele emergente, în schimb, au o sarcină fiscală cu mult sub cea înregistrată de Români
