Obisnuiesc sa pastrez sticle goale de vin. Unele pentru ca vinul a fost deosebit sau pentru ca imi aminteste de cei cu care le-am impartit sau de revelatiile pe care mi le-au pricinuit. Unele sticle sfarsesc ca obiecte de decor, altele ca sanuri pentru cizme. (Apropo, stie cineva de unde se mai pot cumpara azi sanuri din lemn pentru pantofi ?). Am un prieten care colectioneaza sticle. Are rafturi intregi si de fiecare data cand il vizitez ii inventariez colectia cu nostalgie, rememorand vinurile pe care le-am baut impreuna. Alt amic pozeaza toate sticlele de vin pe care le bea si pastreaza un fel de arhiva virtuala.

Inainte sa cumpar un vin, ma delectez cu eticheta. Imi plac cele sugestive, frumoase, amuzante sau care au “un quelque chose”, imi spun ceva. Pe astea le pastrez. Dar vedetele colectiei mele de sticle sunt cele care au o poveste scrisa pe eticheta. Sunt foarte rare. Am o sticla de Busuioaca de Bohotin din 2003 pe care am cumparat-o special pentru contra-eticheta. Pe ea este urmatoarea poveste :

La expozitia si concursul national de vinuri Bucuresti 1936, Acad G. Ionescu-Susesti, presedintele juriului, l-a prezentat astfel: “Acest vin roz si parfumat este un dar unic, cu o culoare de briliant, ce merita degustat stand in picioare, ca o pretuire in plus”. Iar regele Carol al II-lea a adaugat: “Nu in picioare ca la impartasanie, ci in genunchi, ca la spovedanie.”

Nu sunt un mare fan al Busuioacei de Bohotin, vin al betiilor, mai degraba, adolescentine dar sticla m-a cucerit prin poveste. E una dintre cele mai frumoase pe care le-am intalnit pana acum pe o sticla de vin.

Voi cumparati vin si pentru ca va place eticheta ?

Articol publicat şi pe Vinuri Povestite Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Obisnuiesc sa pastrez sticle goale de vin. Unele pentru ca vinul a fost deosebit sau pentru ca imi aminteste de cei cu car