Istoria patriei a ajuns la acel moment de rascruce, cand randunelele se duc, creste intretinerea la bloc, se scutur frunzele de nuc, inculpatii se elibereaza de la zdup, se-aseaza bruma peste vii, toamna se numara bobocii, iar medicamentele gratuite se platesc cu bani.
Din cauza punctului de pensie, nu se mai observa luminita de la capatul tunelului, dar se simte, dupa miros, tuiculita de la capatul alambicului. Deci nu e inca totul pierdut, cata vreme, la rezerva de aur a BNR, se mai adauga si rezerva de prune de pe dealuri.
Simtind ca punctul de pensie a ajuns sa se compare cu virgula de salarii si cu cratima de drepturi de autor, sindicatele incep sa-si arate muschii catre premier. Dar si premierul isi cam arata muschii catre sindicate, ceea ce lasa impresia ca marea demonstratie va fi mai mult o mica promenada intre Piata Victoriei si Piata Constitutiei via Cotroceni, iar apoi inapoi, la autobuze.
Ca urmare, o noua lege a salariilor si una a pensiilor isi vor urma neclintite drumul lor, Guvernul demonstrand inca o data ca, in ce-i priveste pe pensionari si pe salariati, il doare-n Boc.
Nu exclud ca o noua lege poate fi vestea cea buna pentru pensionari. Vestea cea rea e ca se mareste varsta de pensionare, iar vestea si mai rea e ca nu toata lumea apuca sa ajunga la acea varsta. Din pacate, poetul, cand a zis ca se-aseaza bruma peste vii, n-a facut si vreo alta aluzie, ca sa stim, la o adica, ce se-aseaza peste morti. Poate, impozitarea ajutorului de inmormantare.
Dupa cum se vede, misterele economiei de piata zac in bezna si nu ies de acolo nici cu forcepsul, nici cu cezariana, nici cu sfertuirea salariilor, sau cu punerea pe butuci a pensionarilor, prin masurile anticriza, pe care le asteptam pana la Craciun, ca sa le vedem efectele pana la Pasti. Fireste, pana la Pastile cailor.
Tot e bine