După cum vă spuneam aici, Orlando a plecat într-o călătorie spre cel mai nordic punct al Europei. Blogul lui este unul dintre cele mai interesante și amuzante bloguri pe care le-am citit, posturile lui sunt pline de haz și imagini care întregesc descrierile sale.

A plecat pe 13 iulie și s-a întors pe 13 septembrie , o călătorie de 2 luni plină de peripeṭii .

Mi-a plăcut foarte mult ce a scris:

“Am aflat că lumea e mare, dar tare mică. Că oamenii sunt la fel peste tot, în esenţă. Că trebuie să ai încredere în oameni. Că dacă dai, primeşti înzecit. Şi că ce dai, aia primeşti! Că dacă umbli cu inima deschisă, prinzi în ea tot felul de chestii frumoase. Că-i tare bine să stai înăuntru în timp ce afară-i frig. Şi-i şi mai bine să ajungi înăuntru după ce-ai stat afară-n frig. Că pe unii oameni proaspăt întâlniţi ai impresia că-i cunoşti de-o viaţă. Că ţi se crapă mâinile când speli rufele cu săpun. Că sunetul greierilor sau al ploii e cel mai dulce cântec de leagăn. Că o furnică cu aripi pe care ai salvat-o dintr-o picătură de Cola stă pe degetul tău şi se spală, iar apoi îşi ia zborul. Că uneori e bine să mai cheltui şi bani. Că după o vreme nu o să mai am în cap oamenii pe care i-am întâlnit, dar că o să-i am mereu în inimă. Că omul face chestii măiestre, dar uneori Natura-l întrece. Că e bine să prinzi şi cu coada ochiului, nu numai să te holbezi cu nesaţ. Că orice trup gol de femeie e frumos şi sacru, indiferent de vârstă. Că nu merită să judeci pe nimeni şi că merită să fugi de cei care o fac. Că de prea multă lumină ratezi stelele căzătoare. Că uneori e bine să eviţi lucrurile mari. Că după ce ţi-e foame tare mâncarea are mai mult gust. Că e distractiv să-ţi aprinzi lanterna spre cerul negru. Că e bine să mai şi păşeşti, nu doar să alergi. Că drumul îţi oferă tot ce ai nevoie, când ai nevoie. Că uneori e bună şi apa rece. Că marea ştie să cânt