Dans thailandez. Măşti-demoni, măşti-animale, măşti-celeste, măşti-umane, măşti-maimuţă. Dans, muzică, poezie, teatru. Un spectacol fascinant adus din misterioasa şi fascinanta Thailanda pe scena Atheneului Român. La 19 septembrie. Bijuteria aceea este Festivalul Culturii Thailandeze 2010. Dansul şi muzica thailandeză fac parte din bogatul tezaur cultural al Thailandei. Există o mare varietate de genuri muzicale şi coregrafice, mergând de la dansul cu măşti până la teatrul popular. Instrumentele muzicale folosite în aceste spectacole pot fi un simplu fluier din bambus până la cele folosite de ansamblurile complexe de percuţie, suflători şi coarde. Pentru ca povestea spusă de un dans să fie înţeleasă şi apreciată ea trebuie completată cu muzică şi cântece thailandeze clasice.
"Ram" sau arta dansului, foarte complexă, constă într-unul sau mai mulţi dansatori care îşi exprimă gesturile în acelaşi timp cu cântecul, muzica şi vorbirea. Sunt patru tipuri de dansatori: "Masculin" sau "Pra", "Feminin" sau "Nang", "Demon" sau "Yak", "Maimuţa" sau "Ling". Povestea se spune cam aşa: prin mişcările corpului se exprimă atât acţiuni, cât şi sentimente puternice - bucuria, mânia, tristeţea, regretul, dragostea. Fiecare dansator execută un anume gest care reprezintă unul din aceste sentimente.
O altă parte importantă a acestei deosebite arte thailandeze este dansul cu măşti sau "Khon". Este un spectacol având la bază poemul epic Ramakian, varianta thailandeză a binecunoscutei "Ramayana". Un spectacol Khon implică muzica, dansul, cântecul, acrobaţia. Cântecele sunt interpretate de un cor situat în afara scenei, care, de asemenea, recită şi dialogurile. Dramele Khon sunt binecunoscute pentru superbele costume pline de culoare şi măştile cu coroane aurite. Fiecare personaj are un costum şi o mască specifică. Tradiţional, un spectacol Khon se juca numai la o
