„Lumea nu e doar soare şi curcubeu. Este un loc foarte rău şi dur. Şi nu-i pasă cât de tare eşti. Te va lovi şi te va îngenunchea. Şi te va ţine acolo mereu, dacă o vei lăsa. Nici eu, nici tu şi nimeni nu poate lovi mai tare decât viaţa."
„Lumea nu e doar soare şi curcubeu. Este un loc foarte rău şi dur. Şi nu-i pasă cât de tare eşti. Te va lovi şi te va îngenunchea. Şi te va ţine acolo mereu, dacă o vei lăsa. Nici eu, nici tu şi nimeni nu poate lovi mai tare decât viaţa. Dar nu e despre cât de tare poţi lovi. Este despre câte poţi încasa şi merge mai departe. E despre cât poţi primi şi totuşi să mergi înainte. Aşa se obţin victoriile. Dacă tu crezi că meriţi ceva, atunci mergi şi obţine acel lucru. Dar trebuie să fii în stare să primeşti toate loviturile. Nu să spui că nu eşti ceea ce vrei din cauza lui, a ei sau a lor. Laşii fac asta şi tu nu eşti laş. Eşti mai bun decât atât!“.
Sunt cuvintele cele mai puternice pe care le-am auzit vreodată.
Vin din lumea lui Rocky. O lume simplă, în care victoria a fost obţinută din pumni strânşi, durere şi mult, foarte mult curaj. Le ascult mereu când sunt în genunchi, după o directă primită între ochi. Ca popor, suntem învăţaţi de mici cu ideea de frică, de acceptare. Se vede peste tot în jurul nostru. De la copilul care plânge la gândul că a greşit un desen la grădiniţă, până la echipa de fotbal care merge mereu pe stadioanele din Anglia, Italia sau Franţa cu gândul să nu ia bătaie. Suntem învăţaţi să prindem un loc de muncă şi să ne agăţăm cu disperare de el. Că, Doamne fereşte, ce-o să ne facem când ieşim la pensie.
Să tremurăm că un nenorocit de FMI nu ne dă o mână de bani fără de care, avem impresia, că mâine murim de foame. Scopul nostru în viaţă e să ne vedem salariul sau pensia intrate la timp. Şi cu câtă bucurie tâmpă pe faţă ne grăbim, în aceeaşi zi, să ne plătim factura la căldu