În Spaţiile Medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni, la 16 septembrie a avut loc vernisajul expoziţiei "Boierul" Pallady în vizită la Muzeul Naţional Cotroceni. "Boieria" pictorului Theodor Pallady derivă în primul rând din datele sale biografice - fiind fiul lui Iancu Pallady (strămoşii săi pe linie paternă sunt identificabili încă din sec. al XVII-lea la curtea domnitorului moldovean Vasile Lupu) şi al Mariei Cantacuzino (înrudindu-se deci după mamă cu glorioasa spiţă a domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu). Theodor Pallady a studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887-1889), luând în acelaşi timp lecţii de desen şi pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, îl sfătuieşte să plece la Paris. În capitala Franţei lucrează în atelierul lui Jean Arman şi se înscrie la Academia de Arte Frumoase. În 1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau, unde îi va avea colegi pe Henri Matisse, cu care a legat o strânsă prietenie, pe Georges Rouault şi pe Albert Marquet. După moartea lui Moreau (1897), lucrează în atelierele lui Aime Morot şi Fernand Cormon, frecventând în acelaşi timp, clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia fineţea desenului şi strălucirea culorilor. În 1904 se întoarce în ţară şi expune la Ateneul Român, la saloanele oficiale. Menţine totodată legătura cu Parisul, unde deschide mai multe expoziţii personale, până în anul 1940. Expune la Bienala de la Veneţia în anii 1924, 1940, 1942. Cu o formaţie complexă - rigoarea şcolii germane, simbolismul promovat de Moreau, experienţele Art-Nouveaului, prietenia cu Matisse, legăturile cu ceea ce se va numi "Ecole de Paris", l-au orientat pe Pallady spre compoziţia clasică, spre ceea ce este durabil, cu adevărat important sub învelişul aparenţelor.

Predilecţia lui Pallady pentru natura moartă denotă dorinţa de a reda într-un tablou un fragment