…vad ca mai toata presa consemneaza, cu o satisfactie mai mult sau mai putin mascata, esecul negocierilor intre premierul Emil Boc si sindicate. 20,000 de oameni vor iesi in strada! Ba nu! 25,000! Ba nu! 26,000! E precum in jocul acela din copilarie: “As manca o portocala!” “De ce una si nu doua?” “De ce doua si nu noua?” Da’ chiar: ce ne impiedica? Pardalnica de realitate, poate.
NOTA: A trecut mai degraba neobservat faptul ca “CNSRL Frăţia şi BNS s-au retras de la acţiunile stabilite în comun, iar Meridian nu a trimis încă un punct de vedere“.
Ce vor, de fapt, sindicalistii de la Cartel Alfa? In afara de stoparea disponibilizarilor si o vag formulata cerere de stabilirea unor masuri concrete (sic) de investitii finantate corespunzator (de unde?), sindicalistii vor “nemodificarea legii pensiilor în sensul să nu crească vârsta de pensionare, să nu se schimbe modul de calcul al pensiei, să nu fie eliminate categoriile speciale şi deosebite. De asemenea, Cartel Alfa cere să nu fie modificat Codul muncii, respectiv să nu fie desfiinţate contractele colective de ramură, cele la nivel naţional, să nu fie desfiinţată protecţia socială a salariaţilor la concediile colective, să nu fie desfiinţat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată“.
Cu alte cuvinte, sindicalistii de la Cartel Alfa vor sa munceasca mai putin decat nemtii (care se pensioneaza la 70) sau decat americanii (care se pensioneaza cand vor dar numai daca au destui bani, altfel lucreaza la WalMart pana se mai pot tine pe picioare, intampinandu-te la intrare cu un zambet si un salut la optzeci de ani), vor ca odata ce-ai fost angajat sa nu mai poti fi dat afara, s.a.m.d. De unde sa vina acesti bani, nu stim si nu ne intereseaza. Vorba Conului Leonida – “sa dea, ca de aia e stat!” Las la o parte ideea, absurda in sine, conform careia angajarea cuiva e echivalenta cu adoptia, ca ar
