Una dintre cheile sistemului comunist era dependenta omului de stat. De la stat venea casa, de la stat serviciul de la stat salariul, de la stat mancarea, de la stat caldura si apa calda etc. Cate erau ele, cum erau ele, erau pentru ca le dadea statul. Iar el cerea in schimb doar ascultare fara cracnire.
Statul acesta paternalist a sufocat sistematic orice forma de independenta, orice forma de initiativa, orice iesire din randul perfect aliniat si disciplinat al dependentilor. Cei indaratnici ajungeau in inchisoare sau mureau la frontiera.
Un recent studiu Oxford Analytica ne spune ca in Romania mentalitatea comunista supravietuieste, ca ea este cauza pentru care batem pasul pe loc si ca la noi cei energici sau idealisti sunt respinsi de sistem.
In spatele acestui diagnostic dur, pus la mai bine de doua decenii de la caderea teoretica a comunismului, sta in continuare aceeasi dependenta maladiva de statul paternalist, abil intretinuta de politicieni care fie nu pot concepe o alta lume, asa cum este Ion Iliescu, fie au inteles cat de utila este ea pentru a capata voturi fara cine stie efort.
E firesc deci ca intreaga legislatie a Romaniei nu face altceva decat sa conserve dependenta omului fata de stat, pentru ca el sa poate fi inclus cu usurinta in marea masa de manevra electorala o data la 4 sau 5 ani. Si va propun doar cateva exemple recente.
Locatarii care s-au debransat de la sistemul centralizat de incalzire sunt obligati sa plateasca in continuare o parte din factura la energia termica a blocurilor pentru ca, pasamite, ar beneficia in continuare de ea, prin pereti. Iar procentul pus in spinarea debransatilor poate ajunge la 30, chiar 50%.
Reglementarea este aberanta macar pentru ca, potrivit specialistilor, igonora regulile termodinamicii: caldura nu circula doar de la bransati catre debran