Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a primit în ziua de 18 septembrie a.c. Legiunea de Onoare, iniţiată de Napoleon cu două sute de ani în urmă şi devenită între timp cea mai importantă distincţie a statului francez. Ca să nu existe niciun dubiu - oare de ce? - Ministerul nostru de Externe a precizat că decizia de acordare a decoraţiei este legată de activitatea de ambasador la Paris a lui Teodor Baconschi între septembrie 2007 şi decembrie 2009, la propunerea ministrului de Externe francez, Bernard Kouchner, şi că a fost aprobată de preşedintele Nicolas Sarkozy pe 16 august. Se înţelege de aici că între 2007 şi 2009, relaţiile dintre Franţa şi România au atins, graţie priceperii diplomatice a domnului ambasador - pe atunci - Teodor Baconschi, o asemenea brilianţă, încât ea a fost nu numai remarcată, în mediile oficiale franceze, ci a trebuit şi răsplătită, atrăgându-se atenţia asupra caracterului ei cu totul excepţional.

Din păcate însă, oricât am căutat în presă şi pe internet ştiri despre împlinirile ieşite din comun ale mandatului respectiv de ambasador, mi-a fost imposibil să le găsesc. Nici dl. Baconschi însuşi, nici ministerul în fruntea căruia a ajuns între timp, nici alte surse, nu le subliniază. Slavă Domnului însă, aceste precizări răzbat din alocuţiunea excelenţei sale, ambasadorul Franţei la Bucureşti, dl. Henri Paul. Domnia sa preciza, cu ocazia înmânării distincţiei, că ministrul Baconschi are merite personale (francheţea şi prietenia, dar şi cunoaşterea perfectă a culturii şi a limbii franceze). Dar este şi exponentul unei linii din politica externă a ţării noastre, al cărei succes special l-a constituit „... încheierea parteneriatului strategic dorit de Nicolas Sarkozy, şi semnat la Bucureşti împreună cu Preşedintele Traian Băsescu în februarie 2008 (...). Parteneriatul semnifică faptul că, dincolo de vicisitudini, şi chiar de tensiuni,