Tragicul accident aviatic de la Tuzla, judeţul Constanţa, de la 5 iulie 2010, când 12 militari şi-au pierdut viaţa şi alţi doi au fost grav răniţi, s-a produs din cauza unei defecţiuni tehnice. Aceasta este concluzia procurorilor criminalişti care au cercetat împrejurările în care s-a produs catastrofa.

Conform anchetatorilor, un levier, prin intermediul căruia erau transmise comenzile de la manşă spre suprafeţele mobile ale aripilor, s-a rupt din cauza suprasolicitării. Avionul de tip AN-2 era aproape de limita maximă a greutăţii admise la decolare. Greutatea concretă a aparatului de zbor a fost de 5.260 kg, faţă de limita de 5.500 kg. Cu toate acestea, poziţia centrului de greutate al avionului s-a situat la limita maximă admisă spre spate.

În aceste condiţii, menţinerea avionului în echilibru a fost făcută prin bracarea pe poziţia maximă a profundorului (suprafaţă mobilă, situată orizontal la coada avionului, care asigură urcarea sau coborârea acestuia). Forţa aerodinamică mare care a acţionat asupra profundorului a dus, în final, la ruperea levierului de comandă. Avionul nu a mai putut fi redresat şi s-a prăbuşit.

„Unghiul de urcare s-a accentuat în mod brusc şi continuu. Cu toate că am dus manşa în faţă spre tabloul de bord pentru a opri această cabrare periculoasă şi anormală pentru acest tip de avion, comanda nu a avut niciun efect", a declarat pilotul supravieţuitor Daniel Bâlsanu.

Caz fortuit

Anchetatorii au dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât a fost vorba de un caz fortuit, iar defecţiunile aeronavei nu puteau fi anticipate în niciun fel. În aceste condiţii, procurorii au ajuns la concluzia că nu poate fi nimeni învinovăţit de moartea şi de accidendarea militarilor, dar nici de distrugerea - în proporţie de 95% - a aeronavei AN 2 a Ministerului Apărării care s-a prăbuşit pe Aerodromul Tuzla.

Ca urmare a def