În discuţiile cu Parisul asupra chestiunii rromilor, Bucureştiul nu a fructificat nepotrivirea dintre vorbele şi faptele francezilor, nici curentul de opinie de la Bruxelles. Ezitarea politică românească nu-i pune pe drumuri doar pe rromi, ci pe numeroşi alţi cetăţeni români, indiferent de etnie sau stil de viaţă.

În problema rromilor iscată de încordarea electorală de la Paris, Europa a dat nu doar Franţei, ci şi României o lecţie de responsabilitate politică. Este o lecţie despre asumarea de către factorii de decizie a unor poziţii publice ferme pentru apărarea principiilor şi a valorilor fundamentale, dincolo de calculele de oportunitate şi de avertismente.

Pe 10 septembrie, şefii de stat roman şi francez, Traian Băsescu şi Nicolas Sarkozy, au avut o discuţie telefonică, finalizată cu un comunicat de presă comun. Convorbirea încheia o perioadă agitată în relaţia bilaterală, iar comunicatul a marcat pacea.

Mesajul transmis este clar: cele două părţi au găsit un limbaj comun şi comunică; doresc păstrarea nivelului relaţiei (parteneriat strategic, deschis spre aprofundare) şi să coopereze în problema rromilor. Transmiterea acestui semnal public a fost corectă dintr-o perspectivă diplomatică. Şi România şi Franţa aveau nevoie să o facă. Ar fi fost o eroare ca două state UE să lase o problemă eminamente politică să afecteze relaţia bilaterală.

Campanie cu iz electoral

Dintr-o perspectivă politică şi de comunicare, lucrurile se văd diferit, iar evenimentele de la Bruxelles de săptămâna trecută arată acest lucru. Problema rromilor, cum a fost pusă de autorităţile franceze, este doar o campanie populistă pentru voturile alegătorilor din Hexagon. Efortul principal a fost de aceea unul comunicaţional: România a fost ţinută responsabilă şi pusă la zid pentru tratamentul aplicat rromilor; cetăţenii români au devenit vedetele