In Emil Boc mai cred doar apropiatii sai - rudele, fostii studenti, poate cativa dintre subordonati, Traian Basescu, sa speram, si alti cativa romani aflati in diaspora, care nu mai sunt la zi cu actualitatea. Acel 9% dintre romanii care mai au incredere in Boc reprezinta doar un trist record. O realitate care nu poate naste decat si mai mult pesimism.
Urmand principiul "...daca voi nu ma vreti, eu va vreau", Emil Boc isi continua sa misiunea care i-a fost incredintata. Iar pentru ca acum stie ca nu mai este dorit de nimeni in locul in care se afla, isi imagineaza ca este eroul salvator al neamului.
"Trebuie facut ceea ce trebuie", dupa cum ar spune premierul Boc - e lectia pe care ne-o ofera actualii guvernanti.
Politica lui "facem ceea ce trebuie, pentru ca trebuie" reflecta unica viziune, una care nu implica pricepere, ba chiar o exclude, nu cere cunostinte si nici competente, iar rezultatul ei direct este filosofia "taiatului".
Cand nu stii cum si ce sa faci pentru a pune lucrurile in miscare, cel mai usor lucru din lume este sa tai tot ce te depaseste.
Iar Emil Boc a pus mana pe coasa si a taiat, fortat nu de vreo dorinta reformatoare a statului, ci de imposibilitatea de a gandi si a pune in practica masuri de relansare economica.
Insa cifrele record ale increderii scazute in premier nu sunt date in primul rand de taierile bugetare, ci de lipsa rezultatelor politicii guvernamentale.
Sa presupunem ca taierile salariilor si pensiilor, cresterea TVA-ului, si desfiintarea subventiilor ar fi fost unica sansa pentru a ne reveni din criza si a incepe reluare cresterii economice. Insa ceea ce s-a intamplat inainte si dupa taierea lor nu poate sa dea nici cea mai mica speranta in strategia Executivului.
Din moment ce am luat cu imprumut de la FMI mai multe miliarde decat o sa
