Are 74 de ani şi este printre puţinii care mai cunosc tainele unui instrument străvechi. Este vorba de Gheorghe Scurtu, un maestru în cântatul la fluier.

Dimineţile în Mândra încep cu muzică

Locuieşte de o viaţă în satul Mândra şi şi-a dedicat cei mai frumoşi ani muncind ardeleneşte, adică temeinic. Deşi de mic copil a descoperit sunetele instrumentului din lemn, nu a avut ocazia să bucure prea multă lume cu talentul său. Acum la bătrâneţe, fluierul a devenit mângâierea lui, nelipsindu-se de el oriunde s-ar duce.

„Am cântat de mic copil. Plecam cu vacile în pădure la Şinca şi toată ziua le cântam. Eu confecţionam fluierele din plop, însă din păcate niciodată nu le-am nimerit ca acelea care se găsesc pe piaţă. Pentru a confecţiona un fluier bun trebuie să fii cu adevărat meseriaş, deoarece materialul lemnos trebuie pus la uscat şi fiert de mai multe ori în ulei şi nu oricine reuşeşte să facă un fluier bun“ a spus Gheorghe Scurtu.

În fiecare dimineaţă, nenea Gheorghe îşi pregăteşte fluierele şi începe să cânte. Acest lucru îl face în fiecare zi, spre bucuria vecinilor cărora li se umple sufletele de bucurie.

„Fluierul pentru mine e sănătate şi mai ales, muzica populară. Trupul se hrăneşte zilnic cu mâncare, însă sufletul îl hrăneşti cu muzică“, a mai adăugat Gheorhe Scurtu.

„Suntem foarte mândri că avem un vecin ca nea Gheorghe. Îîn fiecare dimineaţă îl auzim cum cântă din fluier. Ni se umplu sufletele de bucurie când auzim câte o doină care ne aduce aminte de vremurile când eram tineri şi mai puteam juca“, a spus Elisabeta Zară.

Un talent greu de transmis mai departe

De-a lungul timpului a încercat să-i înveţe şi pe cei tineri să cânte din fluier. Zeci de elevi şi-au făcut ucenicia la nenea Gheorghe. Totuşi, are un regret…

„Am instruit nişte copii în Şinca. După ce au terminat clasa a VII-a, nu le-a mai plă