O feerie de culori au fost pictate de toamnă, ici-colo, în ruginiu. În adierea vântului, frunzele se desprind agale şi se aştern peste fragilul covor care se înjghebează pe zi ce trece. O frunză verde crud, una de o nuanţă incertă, de verde împodobit cu galben şi ruginiu... Stejarii seculari nu şi-au dezbrăcat încă frunzişul, dar lasă din când în când să mai cadă câte o frunză şi ghinde scorojite, spre bucuria veveriţelor.

E o toamnă splendidă, călduţă, cu adieri uşoare de vânt, cu parfum de trandafiri catifelaţi şi arome de struguri şi nuci. Din loc în loc, câte un arbore sau arbust a uitat de toamnă şi... s-a încurcat un pic prin anotimpuri. Castanii, vişinii, merii, merişorul s-au grăbit să-şi etaleze măcar câte un bucheţel cu flori. Ce minunăţii încântă privirea! Pe câte o creangă se iţesc mirate flori proaspete, rătăcite printre frunze uscate, coşcovite şi fructe care aşteaptă să fie sau nu culese. O splendoare de culori, un amestec de anotimpuri! Pare un tablou ireal. În apropierea Casei Presei Libere, un merişor s-a dezorientat şi el. Florile sale, de un roşu aprins, colorează din loc în loc nuanţele tomnatice ale frunzelor tufei, completând un tablou deosebit alături de micuţe fructe sălbatice ce se găsesc pe rămurele, a căror mireasmă te duce mai degrabă cu gândul la aroma de tuia. Să fie fructele pomişorului? Firesc. Deşi, între florile roşietice, parcă te îndeamnă să te aşezi un pic pe gânduri...

Dar ce spun însă specialiştii despre această renaştere a naturii? Din bătrâni este consemnată explicaţia că întotdeauna după Ziua Crucii (14 septembrie), dacă pomii înfloresc, e semn de toamnă lungă, ne-a declarat Doina Ivăşnoni, cercetător etnolog, director ştiinţific al Muzeului Satului din Capitală. "Se mai spune că natura se zăpăceşte, că intervine şi un contrabalans, de renaştere a vremii, după ce am avut o răcire accentuată a vre