Că băncile nu se ocupă cu opere de caritate nu-i un secret. Că orice contract de credit e făcut să-ţi dea ţie o parte şi să primească ele până la de cinci ori pe-atât nu-i nici asta un secret. Că-n România - parcă-i un făcut! - orice act normativ care se doreşte dat întru protecţia consumatorului, loveşte în cele din urmă precum bumerangul împotriva lui, a devenit şi asta o realitate...
Isteria iscată în ultimele zile ale săptămânii trecute şi mai cu seamă vineri, în aşa-zisa ultimă zi de semnare a actelor adiţionale la contractele de credit, o dovedeşte din plin. Cam ce se întâmpla vineri în băncile din Bucureşti?!
Prima încercare. Un contract de credit de nevoi personale cu dobândă fixă. Gândit pentru "beneficiul clientului", cum spune cu un zâmbet cuceritor o domnişoară ofiţer de credite care te invită să iei loc. O întrebi de ce nu ai primit acasă o notificare din partea băncii cum că ar trebui să te prezinţi până la data de 17 septembrie (căci pe 18 şi 19, sâmbătă şi duminică, băncile n-au program cu publicul...) ca să semnezi actul adiţional. "Nu s-au mai trimis, dar să ştiţi că la noi nimic nu s-a schimbat. La alte bănci, da, dar la noi, nu. Ordonanţa asta e în beneficiul clientului. Uitaţi!". Şi-ţi arată o foaie scoasă la imprimată şi mâzgălită cu pixul de pe biroul propriu: "S-a scos comisionul de rambursare anticipată, dobânda devine variabilă şi se calculează la trei luni raportată la indicele EURIBOR...".
Păi, staţi o clipă! Că fix şi variabil parcă nu-i tot una, iar în contractul pe care-l ţii în mână nici pomeneală de un EURIBOR. Parcă ziceţi că nu s-a schimbat nimic. "Păi, nimic, dar aşa ne obligă ordonanţa..." În ajutor mai vine un coleg care aude discuţia. "Să ştiţi că noi n-avem ce face, aşa ne obligă statul, nu e vina noastră." Bine, bine, vă obligă statul, dar de ce nu mă anunţaţi şi de ce-mi spuneţi că nu s
