Salarii la limita subzistenţei, rate mari la bănci, facturi la utilităţi şi întreţinerea copiilor cu veniturile reduse au adus la limită pe mulţi dintre mureşenii bugetari, şi nu numai. Pentru mulţi dintre ei salariul a atins cote alarmant de mici, ce nu le mai oferă satisfacţie profesională, dar teama şi incertitudinea unui viitor în care să nu găsească o sursă generatoare de bani îi fac să ţină cu dinţii de locul de muncă.
Fie că lucrează în sistemul medical sau în administraţie, în fiecare persistă frica unei tăieri salariale, a unei disponibilizări. Şi cei din companiile de stat stau cu frica în sân de teama unor eventuale tăieri de salarii. Iar majorarea vârstei de pensionare a stârnit groază pentru cei ce mai au puţin până la pensionare. Şi doar solidaritatea cu cei asemeni lor le mai aduce un ton grav pe faţa schimonosită de durere.
„Nu mai am cu ce să îmi plătesc ratele”
Gabriela Oros, lucrează de 25 de ani ca spălătoreasă la spital, iar reducerea cu 25% din salarii i-a afectat serios bugetul familiei, în condiţiile în care şi soţul ei, tot bugetar, aduce în casă un salariu diminuat cu 25%. „Până acum aveam 800 lei, acum iau 540 lei. Nu mai am cu ce să îmi plătesc ratele. Şi să mai trăim!? Am doi băieţi mari, unul lucrează, dar tot salarul merge pe navetă. Şi mai trebuie să faci şi pachetul la lucru. De abia reuşim să ne descurcăm”, s-a plâns femeia.
„Rămân în continuare să lucrez. Nu îmi las serviciul”
Dana lucrează din 2004 ca infirmieră la Maternitatea Veche. Salariul i-a fost afectat serios şi acum se gândeşte cum să se descurce în viitor. „Înainte luam în jur de 900 lei. Acum iau 300 lei. Am rate, nu ştiu cum să le plătesc. Stau cu mama, dar nu cred că mă voi putea descurca”, ne-a spus îngrijorată Dana. Deşi, sistemul nu-i oferă nici o satisfacţie şi ar putea primi bani frumoşi dacă ar pleca în străinătate, nu vre
