Ministrul Vasile Blaga, o persoana care se bucura de credibilitate si care are o statura importanta in lumea politica, le transmitea, deunazi, colegilor sai politisti (nu a spus subalterni, ci colegi), ca stie ca le este greu, dar trebuie sa inteleaga dificultatile financiare ale momentului si sa faca efortul de a trece peste ele.
Timpul din urma a fost presarat cu astfel de declaratii si indemnuri la solidaritate. Celebra sintagma "strangeti cureaua" este deja expirata.
Las la o parte faptul ca eternul bugetar Blaga (prefect, director de vama, consilier prezidential si de patru ori ministru, incluzand si interimarul) si-a pus viata la adapost de toate crizele posibile. Indemnul politic, venit de la oameni bine situati material, de a fraterniza, el, poporul, pentru a scoate tara din recesiune si de a strange din dinti pentru a depasi colapsul economic si financiar, ne invita la o reintoarcere in timp, in memoria colectiva.
La solidaritate extraordinara a fost invitat romanul inca de la iesirea de sub comunism. Si romanul, in naivitatea lui, chiar a crezut. Si in timp ce el visa la cum o sa fie tara scapata de opresiune, noii capitalisti responsabili cu retrocedarea istorica a pamantului isi faceau parte cu alea mai mandre paduri, alea mai bune terenuri intravilane (vezi statiunile montane, Snagov, loturile limitrofe marilor aglomerari urbane, podgorii, terenurile fostelor statiuni de cercetare etc.)
Pe urma, in timp ce romanul se bucura de... "justetea" micii cuponiade, capitalismul nou inventase firmele capusa, devoratoare de industrii, pe urma consiliile de administratie si adunarile generale ale actionarilor, populate cu cetateni de partid (indiferent care partid) si, in final, a fost o nimica toata sa intre in faliment intrega economie. Sau sa se strecoare in lumea fostelor capuse. De-acolo s-a trecut la marea priva
