Fără doar şi poate, vinovată în mare măsură de "muşcătura" resimţită din cauza multor boli este mâncarea din farfurie. Şi nu numai ea. Fiindcă dinamită înseamnă pentru organism nu numai mâncarea, ci şi băutura din pahar.
Cu toată avalanşa de sfaturi venite de la cete uriaşe de aşa-zişi nutriţionişti, mai mult sau mai puţin reprezentând voci autorizate, majoritatea oamenilor orbecăie când e vorba despre regimul lor alimentar şi calcă în străchini, gafând mai în fiecare zi cu ce bagă în gură.
PUNCTUL PE BERE ŞI ALCOOL
Povestea mâncării din farfurie este ceva mai lungă, aşa că să începem cu niscaiva puneri de puncte pe "i" în privinţa băuturii alunecate pe gât. Mulţi îşi găsesc alibiuri dovedite fără temelie atunci când îşi găsesc scuza răsturnării paharului cu alcool pe gât cum că nu de aici vine răul cel mai rău.
Nu mai departe decât cu privire la bere, unde "profesioniştii în ale paharului" dau din umeri cu nepăsare: păi, ce, berea e alcool, e o apă chioară cu care te răcoreşti şi nu are cum să-ţi facă necazuri. Total greşit. Berea este alcool, chiar dacă de o tărie moderată. Ea are acţiune de alcool asupra organismului mai ales în condiţiile în care berea se bea fără frâna de mână trasă. Şi, în plus, berea are multe calorii. Sunt medici care susţin că o sticlă de bere înseamnă ca număr de calorii cât o franzelă.
Alcoolul reprezintă un atac serios asupra ficatului. Acest organ este proiectat să metabolizeze zilnic doar 12 mililitri de alcool pur. Dacă este depăşit acest plafon, ficatul este supus la grele cazne. Acest barem normal de 12 mililitri de alcool pur pe zi admis de puterile ficatului înseamnă să nu se depăşească 120-150 de mililitri de vin cu o concentraţie de 8%.
Tot pornind de la plafonul acceptat de 12 mililitri de alcool pur zilnic, omul nu trebuie să bea mai mult de o sticlă de bere
