Dosarele de la CNSAS, care atestă semnarea unui acord cu Securitatea, nu conțin delațiuni. Înainte de venirea la București a scriitoarei Herta Müller, laureată în 2009 cu premiul Nobel și apropiată a poetului, intelectualii analizează cazul Pastior.

Dezvăluirea angajamentului lui Oskar Pastior cu Securitatea a generat reacţii în rândul intelectualilor şi jurnaliştilor români, opiniile balansând între analiza unei „vinovăţii" a poetului şi felul în care o colaborare cu Securitatea poate schimba perspectiva asupra operei sale.

Oskar Pastior, născut în 1927 la Sibiu şi decedat în 2006 la Frankfurt, a semnat un acord de colaborare cu Securitatea în 1961, această dezvăluire fiind pe larg comentată în presa germană la sfârşitul săptămânii trecute.

Paralelă cu Günter Grass

Documentele pe care presa germană le-a dezvăluit nu conţin însă note informative pe care poetul le‑ar fi dat Securităţii sub numele de cod

Stein Otto. Vestea a venit „ca o palmă" pentru buna sa prietenă, laureata cu Nobel Herta Müller, scriitoare de origine română. Ea pune semnarea acordului cu Securitatea, care s-a terminat în 1968, odată cu emigrarea lui Oskar Pastior în Occident, şi pe seama unui amănunt autobiografic: homosexualitatea lui era un motiv pentru care putea fi arestat în orice moment.

„Nu mi‑l pot închipui ca pe un turnător zelos - pentru el asta era calvar curat", povesteşte scriitoarea (căreia Pastior nu i-a vorbit niciodată despre angajamentul cu Securitatea), într-un interviu acordat cotidianului „Frankfurter Allgemeine Zeitung".

Citeşte aici interviul Hertei Muller din cotidianul „Frankfurter Allgemeine Zeitung"

Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, nuanţează eventualitatea unei sentinţe publice asupra lui Pastior: „Problema gravă este că ne va fi mereu extrem de greu să tragem linia de demarcaţie înt