Declinul pieţei imobiliare a făcut ca diferenţa dintre preţul de strigare, specificat de proprietar în anunţ, şi cel final al unei locuinţe să fie chiar şi de 25%. Cumpărătorul de case a devenit un bun negociator. El nu mai este dispus să plătească atât cât i se cere, însă nici proprietarii nu mai ţin de preţ ca în anul 2008.

Proprietarii de unităţi locative nu sunt nevoiţi doar să reducă preţurile în această perioadă, dar şi să „se târguiască" şi să renunţe până la un sfert din valoarea cerută iniţial.

Citiţi şi:

Piaţa imobiliară din România este „rece”

Prin urmare, dacă vă înarmaţi cu răbdare şi putere de negociere, aveţi şanse mari să obţineţi un preţ de achiziţie al proprietăţii dorite semnificativ mai mic decât cel cerut de proprietarul acesteia. Mai mult, pentru cumpărători, sunt de preferat negocierile directe cu proprietarii, fără intermediari şi fără comisioanele percepute de aceştia în cadrul întâlnirilor dintre cele două părţi.

Garsonieră: preţ cu 15% mai mic decât cel afişat

Garsonieră de vânzare, suprafaţa de 40 de metri pătraţi, îmbunătăţiri, cu loc de parcare, preţ 45.000 de euro fix, telefon 0722... Sunăm la numărul de telefon indicat, ne răspunde un domn care, spre mulţumirea noastră, este chiar proprietarul locuinţei, ceea ce înseamnă că negocierea poate fi una directă şi nu prin intermediul unui agent imobiliar.

Oferta noastră vine rapid: 37.000 de euro cash mâine. Proprietarul ezită, apoi începe să ne povestească despre investiţiile realizate în locuinţă în ultimii ani. Poziţia noastră este însă una clară, în sensul că, în astfel de situaţii, este destul de uşor să invocăm faptul că respectivele îmbunătăţiri nu pot fi un motiv care să justifice un preţ mai mare, deoarece ele ţin de gust, iar orice nou proprietar poate proceda la reamenajarea locuinţei după achiziţie, astfel că investiţi