Desi am prezis inca de pe 21 august caderea lui Ilie Dumitrescu, nu m-am bucurat de loc la aflarea vestii ca Ilie a plecat de la Steaua.

Nu folosesc cuvantul "demisie" pentru ca dupa cate stiu eu nu a avut contract de antrenor. Deci, si-a luat palaria si a plecat, lasand Steaua mai incurcata si mai derutata ca oricand. Ilie Dumitrescu a spus ca pleaca din pricina suporterilor, dar eu cred ca a plecat de fapt din cauza lui.

Stia de la inceput la ce se angajeaza si mai ales, stia ca nu are palmares de antrenor ca sa faca fata pretentiilor la nivelul cerut. Asa ca ar fi trebuit sa vina la Steaua mai modest si nu sa promita campionatul cu pretul propriului sau cap. O leaca de modestie fata de propria persoana si un pic de respect pentru colegii sai de breasla, antrenorii unui campionat intreg, ar fi fost poate o atitudine mai potirivita.

Deci Ilie, cu buna stiinta, s-a pus singur sub presiunea rezultatelor, dorindu-le bune cu orice pret, in loc sa puna accent pe munca continuua si anonima, singura care indreptateste la rezultate durabile. Iar rezultatele ar fi venit sigur, desi nu imediat.

El avea principala misiune sa construiasca o echipa unita, armonioasa, flexibila si rezistenta la socuri. Putea de exemplu sa avertizeze ca rezultatele bune or sa apara mai tarziu, dupa cateva luni, dandu-le fanilor sa inteleaga ca mai e nevoie de munca si de rabdare ca sa ajunga impreuna acolo unde doreau cu totii. Asa, au fost deajuns cateva insuccese ca sa se subtieze increderea in el si pentru ca atmosfera in Ghencea sa-i devina ostila.

Exact in aceasta situatie grea ar fi trebuit ca Ilie sa arate ca are caracter. Nu poti cere jucatorilor tai sa lupte pana la ultima picatura de energie ca sa castige un meci, cand tu insuti nu dai dovada de tenacitate. Si nu poti fi nici antrenor mare, daca nu te astepti la infrangeri in si