Meseria lui a fost să înveselească oamenii. "Dacă nu văd lumea râzând, mă bufneşte plânsul!", spunea Horia Şerbănescu. Actorii trăiesc atâta vreme cât trăiesc cei care i-au admirat. În ultimii ani, "sufletul" emisiunii "Ora veselă" sălăşluia departe de scenă, de lumea artistică, fiind aruncat într-un colţ al uitării. Cu umorul său incontestabil, spunea că este un actor foarte cunoscut din mileniul doi! După ce în anul 1999 a rămas fără colegul/prietenul său Radu Zaharescu, a tras pe dreapta, "ca să ne ţină lumea minte pe amândoi aşa cum eram şi cum poate cântam la începuturile tinereţii noastre: «N-am un ban în buzunar/ Şi nici toc la ghete/ Am în schimb un mare dar/ Trecere la fete»".

Viaţa i-a dat de toate, şi bune, şi rele, dar nu s-a plâns niciodată de nimic, pentru că şi-a dat seama că întotdeauna există şi mai rău! Bolile le-a tratat cu indiferenţă şi neplăcerile cu nebăgare de seamă. A lăsat viaţa să aranjeze lucrurile. A auzit că se pricepe şi că de multe ori e mai deşteaptă. La 86 de ani, inima i s-a oprit definitiv. I se mai oprise o dată, în 2006, dar sufletul său tânăr i-a acordat încă o şansă la viaţă. "Nu îmbătrâneşti pentru că ai trăit un anumit număr de ani, îmbătrâneşti atunci când ţi-ai abandonat pielea, vocea, mersul. Renunţarea la ideal ridează sufletul. Or, al meu e mai viu ca niciodată!" - mărturisea Horia Şerbănescu.

Uitarea publicului şi singurătatea au contribuit la ridarea sufletului său. Şi-a încheiat toate socotelile, îngrijindu-se până şi de amenajarea locului de veci. N-a vrut să fie povară nici pentru fiica sa, Ilinca (20 de ani), nici pentru Mugur, despre care cu durere părintească spunea că "de ani buni nu mă mai bagă în seamă. De ce? Numai el ştie... Pesemne se jenează să aibă actori în familie".

În urmă cu patru ani, ne-a acordat un interviu, pe care îl redăm aşa cum ne-a fost oferit. Trecerea