La 27 august a.c., întrebat când va ieşi România din recesiune, Sebastian Vlădescu a dat românilor o veste extraordinară: “Ei bine, am ieşit deja. În trimestrul doi al acestui an am avut o creştere foarte, foarte mică, prima dupa şaşe trimestre, de 0,03%”.
Răspunsul remaniatului mi-a reamintit un banc de pe timpul Împuşcatului.
La Sala Palatului are loc un congres extraordinar al PCR. După trei ore de vorbit, Nicolae Ceauşescu se opreşte şi asistenţa izbucneşte în ovaţii. Timp de zece minute, ovaţiile sunt de nestăpânit. Când se dă semn că timpul pentru entuziasmul sălii a expirat, se trece la întrebări.
Dintr-o margine de rând, un bătrân, care nu prea se poate ridica de pe scaun, ridică mâna, spune ceva. O dată, de două ori, de trei ori, de zece ori. Nimic. E trecut cu vederea. Până la urmă, Ceauşescu se uită spre el şi-i dă cuvântul.
- Tovarăşe Secretar General, mă cunoaşteţi foarte bine.
- Sigur că da.
- Ştiţi că dintre cei ce au înfiinţat Partidul sunt singurul în viaţă.
- Da, şi vă urez multă sănatate.
- Vă amintiţi că am fost printre cei ce v-au primit în Partid.
- Cum să nu-mi amintesc?
- Am şi eu o întrebare şi aş vrea un răspuns, că nu ştiu cât mai am de trăit.
- Va rog. Spuneţi.
- De când am intrat în mişcare am spus şi mi s-a spus că trebuie să facem sacrificii, pentru ca într-o zi să fie mai bine. Mâine, poimâine mor, aş vrea să ştiu şi eu, totuşi, când o să fie mai bine?
- A şi fost. Alte întrebări?
Ilustrație & Copyright © 2010 – DION
Bătrânul ilegalist s-a dus. Ceauşescu – aşijderea. Sebastian Vlădescu s-a reîntors la profesia sa de bază – basist/consilier în trupa lui Dan Bitman: Beat-the-Man, Beat-the-Man, Beat-the-Man Acoustics.
Români, n-aţi fost atenţi – aţi şi trăit mai bine! Nu-l mai der
