Din buda unde era, a scos capul afară, deşi ploua. A văzut un vampir uriaş deasupra Kremlinului. Ducea în gheare ceva ca o statuie. Am presupus că e mumia, am telefonat la Miliţie. Ofiţerul mi a spus să mi bag un deget în cur şi a nchis. Alt beţivan, Costea, zice că o haită a morfolit toată ziua mumia în faţa cinematografului. Câinii au fost prinşi, li s au prelevat probe de sânge şi urină1. În stomac s au găsit resturi de miel cu spanac de la bodega din colţ, nu de mumie. Prea târziu, maidanezii fuseseră omorâţi cu ciomegele. Rămâne speranţa că Lenin va fi găsit. Ai zis că Dracu l a scos d acolo? Cum nu crede în Dumnezeu, vasăzică e ateu! Beţivii ţopăie, trag de acordeon. Trecătorii nu au chef de distracţie, ocolesc pe trotuarul de vizavi. De când a murit Stalin, au parte numai de nenorociri. Beţivii noştri, dacă nu şi membrii Biroului Politic, ştiu că dispariţia a creat o situaţie periculoasă. Fără Lenin, Rusia şi tot restul kaputt! Dacă zeul dispare, poporul ia calea bejeniei, îşi caută altă ţară. Ce Dracu! Când Costea zice „Dracu“, toţi simt un suflu fierbinte în obraji.

Aud clar: Preeeezent! Bat din călcâie, salută cu degetele la tâmplă. L au recunoscut. Ştiu cu cine au de a face. E chiar persoana în cauză. O recunosc după mirosul de pucioasă, de căcat, de spermanţet şi ciorbă rece, de gamelă şi obiele. Să fi fost vreun soldat al glorioasei Armate Roşii? Pfiu, a trecut fără ca ei să l vadă. Fierbinţeala lasă loc umezelii reci a ploii. Li se face pielea de găină. Cine a îndrăznit să fure mumia din inima puterii sovietice? Ca să nu se trezească cu El în mijlocul lor, să le ceară vodcă, hotărăsc să i zică Împieliţatul. Şi Ulianov şi a dat alt nume, Lenin; tovarăşii i au zis Starik. Poftim, a dezertat! A aruncat Rusia în haos. Unchiul zice că asta e o calomnie americănească. L am vizitat ieri pe seară. Stătea întins cu mâinile pe lângă corp. Era cam frig,