Din fericire, putem evita filmele care incearca sa ne ispiteasca, lucrind doar la sentiment. Desi pe coloana sonora a Mar Nero apare inclusiv hitul "Noi sintem romani", mi-am simtit sentimentul national strict manipulat in aceasta co-productie despre "un subiect actual". Proaspat distribuit la noi, Mar Nero ("Marea Neagra", Italia-Romania, 2008, regia Federico Bondi) se recomanda printr-un subiect care ar trebui sa intereseze la nivel de reflectare a miscarilor sociale. Tinara Angela pleaca in Italia sa ingrijeasca o doamna in virsta (o baba, am spune noi): menaj si asistenta la negru, povestea atitor femei pe care le cunoastem. In plus, de data asta intentia de productie apartine partii celeilalte. Nu mai sintem noi, romanii, cei care ne criticam starea de fapt, ci ei pornesc intr-o calatorie de rascumparare a vinei, reflex post-colonialist specific constiintelor deznationalizate, in care club italienii s-au alaturat de curind nemtilor, francezilor. Un film italian despre romani care muncesc la negru. Cum ne reflecta strainii, cum ne spun ei povestea? Regizorul e raspunzator pentru actorie, directorul de casting a fost, de asemenea, din partea italiana. In rolurile romanilor, intilnim "vedete" (daca pot fi numite asa, in absenta adulatiei generale) ale cinema-ului romanesc: Dorotheea Petre (Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, Ryna, Muzica in singe), Vlad Ivanov (4, 3, 2, Politist, adjectiv,etc.), Maia Morgenstern. Povestea intimista, infatisind relatia de prietenie care se infiripa intre ingrijitoare si batrina readusa la simtire, este regizata simplu (excesiv de simplu, pe alocuri), in interioare emotive, inclestate intre nevoile batrinetii si solicitudinea angelica a Angelei. Tot ce tine de interior si intim trece, cumva, proba actoriei satisfacatoare, mai ales datorita jocului solid al interpretei italiene (Leopard pentru cea mai buna actrita, la Locarno). Absent