Numele lui Vladimir Besleaga este prea putin cunoscut in Romania. A scris toata viata in grafie latina, chiar si atunci cind obligatorie era grafia chirilica, dar cartile sale nu au aparut niciodata aici. Dupa ce publicarea romanului Zbor frint, in 1966, il impune ca pe unul dintre cei mai buni prozatori de pe teritoriul Basarabiei, urmatorul roman, Noaptea a treia, nu va putea aparea decit in liberalizarea de sub Gorbaciov, in 1988, cu titlul Viata si moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoasterii de sine. Vladimir Besleaga are acum 79 de ani. Dupa ce a incercat si viata politica la inceputul anilor ‘90, dupa ce a ajuns membru in Comisia pentru Studierea si Aprecierea Regimului Totalitar in Basarabia, Vladimir Besleaga priveste usor nostalgic in urma, recunoscind ca "timpul i-a fost vitreg". O mare parte din cariera dumneavoastra s-a desfasurat sub dictatura. Cum faceti sa opuneti rezistenta inevitabilului sentiment de irosire? La drept vorbind, totdeauna am avut un fel de regret ca m-am nascut in acest timp in care mi-a fost dat sa ma nasc. Inca din adolescenta visam alte orizonturi, alte medii, alti profesori, dar nu am avut parte de ele. Abia tirziu, cind s-au deschis frontierele si am vazut ca tineretul nostru poate sa mearga la studii nu doar in Romania, ci in Europa, in America, mi-am zis: "Ce fericire, ma bucur enorm pentru ei". Dar, ce sa-i faci? Am trecut prin al Doilea Razboi Mondial, am apucat sa fac trei clase primare la sovietici - pe atunci, zona in care sint eu nascut facea parte din Ucraina, eu sint transnistrean. Deci am facut trei clase inainte de razboi acolo, la scoala din satul meu natal, apoi din ‘41 pina in ‘44, am facut clasa a patra primara romaneasca, aveam scoala romaneasca de-acuma sub administratia civila romana. Programele erau de-acuma romanesti. Am facut clasa a patra primara si doua clase de liceu. Bun, liceu de razb