Numele a două sate din judeţul Constanţa păstrează amintirea coloniştilor ardeleni care s-au aşezat acolo în urmă cu mai bine de un secol. Mai multe familii au fost aduse din zonele înalte ale Transilvaniei în Adamclisi, în trei valuri de colonizare. Tradiţiile ardelenilor s-au pierdut în timp, s-au amestecat cu ale turcilor şi tătarilor, aşa că acum casele din zonă nu poartă amprenta mocanilor.
Acum mai bine de un secol, după revenirea Dobrogei la România, satele turceşti au fost populate cu români, cei mai mulţi aşa numiţi „mocani”, din Ardeal. Comuna dobrogeană Adamclisi, celebră datorită vestigiilor istorice din vremea dacilor şi romanilor, cuprinde două sate, Abrud şi Haţeg, ale căror nume te duc cu gândul la oraşele cu aceeaşi denumire din Transilvania.
Explicaţia constă în faptul că, acum mai bine de un veac, pe aceste meleaguri din sud-estul ţării se aşezau „mocanii”, oameni gospodari din Ardeal, cu frică de Dumnezeu, care au fost împroprietăriţi de rege şi şi-au construit case. Au dat muntele pe Dobrogea prăfuită, bătătorită de turci. Şi nu s-au mai întors acasă.
Se trage din mocani
Oamenii care populează astăzi aşezările au spirit dobrogean, dar îşi cunosc originile. Cei mai în vârstă au adunat în colţul sufletului poveşti spuse odinioară de părinţi şi de bunici. Rada Vlad este una dintre urmaşele primelor familii de mocani care s-au stabilit în zonă.
Bătrâna, care locuieşte astăzi în satul Urluia, are 85 de ani, iar fiecare vorbă a ei poartă încărcătura amintirilor trecute. În camera ei, zeci de fotografii de familie atârnate pe perete spun poveşti de viaţă. „Mama mea era mocancă“, şopteşte ea, în timp ce arată spre una dintre fotografii. Mamaia Rădiţa, căci aşa-i spun cunoscuţii, s-a născut în Dobrogea, dar e mândră de originile ei. „Grupul de familii din care face parte şi familia mea au venit din zona Ardealului, din Albac.
