Ghetarii contribuie la cresterea in altitudine a muntilor, prin protejarea lor impotriva procesului de eroziune.
Aceasta descoperire rastoarna o teorie fundamentala din studiile de specialitate, care considera ghetarii ca fiind exclusiv agenti de eroziune, ce contribuie in mod substantial la nivelarea, in timp, a muntilor, potrivit Science Daily.
Majoritatea muntilor inalti de pe Glob sunt inca in proces de inaltare. "Pana acum se considera ca ghetarii limiteaza prin eroziune cresterea muntilor din orice parte a lumii", afirma Peter W. Reiners, unul dintre cercetatori.
Studiul, care deschide o directie cu totul noua in glaciologie, a fost realizat in Muntii Anzi din Patagonia, in sudul extrem al Americii de Sud si a demonstrat ca functia de eroziune pe care o au ghetarii in zonele cu latitudini temperate se inverseaza in cazul muntilor din climate mai reci, potrivit cercetatorului Stuart N. Thomson.
Climatul face diferenta. Ghetarii care acopera muntii din regiunile temperate se topesc pe anumite portiuni in sezonul cald si erodeaza relieful. Nu acelasi lucru se petrece insa in cazul ghetarilor aflati la latitudini mari - in muntii Anzi din Patagonia sau in Alaska, unde platosa de gheata are un rol protector impotriva vantului si avalanselor care ar putea, in timp, sa erodeze semnificativ suprafata muntilor.
Anzii sunt exemplul clasic de munti care inca se inalta si sunt limitati in altitudine de eroziunea glaciara. Exista doua forte complementare: fortele geologice, care ridica muntii, si ploaia, vantul si gheata, care ii coboara prin eroziune. Magma este impinsa spre suprafata, se raceste si formeaza rocile. In acelasi timp, eroziunea sapa suprafata muntilor si descopera rocile, intre timp racite. "Viteza de racire" a acestora indica rapiditatea inlaturarii materialului de deasupra lor.
Pentru
