Continui interviul cu fostul sef al unei sucursale bancare, cu o mentiune. Voi atasa la finalul urmatoarei parti, considerabil mai lunga decat cea prezenta, si varianta audio a lui, cu vocea usor distorsionata pentru a nu exista dubii. Asta se va intampla cel mai probabil maine seara sau in cel mai nefericit caz, poimaine. Acum am o intalnire de la care nu am cum lipsi, din pacate. Mihai a condus cativa ani o sucursala din provincie a unei banci straine care opereaza pe piata romaneasca. A iesit din sistem prin demisie. Nu a fost dat afara, ci dimpotriva, a fost rugat sa ramana in sistem. Nu a vrut, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Rep: Ati fost nevoit sa dati oameni afara?
Mihai: Da
Rep: Cum ati procedat? Stiu ca primeam scrisori, e-mailuri de la angajati din banci care imi spuneau ca se trezeau pur si simplu cu preavizul pe birou.
Mihai: Asa este. Se faceau sedinte la Bucuresti si se decideau niste parametri in care trebuia sa ne integram. Am citit si eu acele scrisori pe blog si vreau sa confirm. Oamenii aceia aveau dreptate. Unii se trezeau pur si simplu cu o hartie pe birou prin care erau anuntati ceva in genul “in urma targetului de vanzari neindeplinit, suntem pusi in situatia de a va acorda un preaviz de doua saptamani”. Sigur, hartia insemna concedierea. Cand au semnat contractul de munca se angajasera la indeplinirea unor tinte de vanzari- mai ales pe segmentul creditelor de consum. Vanzarile insa au cazut brusc la un moment dat. Nu aveai cum sa le imputi oamenilor criza, vorba colegilor care va scriau, dar era un argument pentru a “flexibiliza” forta de munca. Aveau dreptate in ceea ce va scriau, repet…
Cand a aparut zvonul cu restrangerea de personal, in biroul meu era un fel de Zid al Plangerii. Veneau toti angajatii- oameni care aveau si ei copii, credite sotia sau sotul in spital, sa ma roage sa nu-i dau afara. Plangeau pur si s
