Un nou acord cu FMI este inevitabil, cred analiştii economici, în condiţiile în care starea dezastruoasă a finanţelor publice menţine statul dependent de girul instituţiei pentru împrumuturi. Anunţul autorităţilor, potrivit căruia România va discuta un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), a fost combătut, criticat, interpretat în cheie polticianistă, lăsându‑se impresia că există o agendă ascunsă a acestei înţelegeri cu instituţia financiară. Fapt
Un nou acord cu FMI este inevitabil, cred analiştii economici, în condiţiile în care starea dezastruoasă a finanţelor publice menţine statul dependent de girul instituţiei pentru împrumuturi.
Anunţul autorităţilor, potrivit căruia România va discuta un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), a fost combătut, criticat, interpretat în cheie polticianistă, lăsându‑se impresia că există o agendă ascunsă a acestei înţelegeri cu instituţia financiară. Fapt este că România şi-a propus un deficit bugetar de 4,4% din PIB pentru 2011, la care se adaugă datoria publică scadentă. Pentru a finanţa deficitul şi pentru a plăti ratele scadente, România va avea nevoie anul viitor de împrumuturi de cel puţin zece miliarde de euro. Fiind cert că FMI nu va mai da bani pentru acoperirea deficitului, aşa cum a făcut-o în 2009 şi 2010, iar Banca Naţională are rezerve valutare suficiente, un nou acord va fi necesar în primul rând pentru a conferi creditorilor interni şi externi încrederea necesară de a împrumuta statul român, preferabil la dobânzi convenabile.
De unde bani?
„Împrumuturile nu vor putea fi obţinute foarte uşor si trebuie luat în considerare că, la nivelul sistemului bancar din România, expunerea faţă de stat reprezintă deja 14-15% din bilanţuri, chiar şi 20% în cazul unor bănci. O expunere prea mare pe stat nu este acceptabilă, chiar dacă statul este cel mai sigur debitor, iar băncil
