Dupa o perioada de lingere a ranilor dupa evacuarea din Guvern, Sebastian Vladescu a iesit la contraatac. Principala sa tinta - premierul Emil Boc, pe care il acuza, practic, de incompetenta.
Trecand peste criticile primite de la Traian Basescu cu ocazia "ungerii" succesorului sau la Finante, Sebastian Vladescu pretinde ca a avut mereu sprijinul presedintelui, dar ca nu a functionat relatia sa cu Emil Boc, deoarece "in ceea ce priveste capacitatea primului ministru de a intelege complexitatea economiei romanesti si mai ales dificultatile economiei romanesti, (...) exista o limita care este generata in primul rand de pregatirea domniei sale, de faptul ca a fost nevoit sa preia economia romaneasca intr-un moment de criza".
Pe fond, Sebastian Vladescu are cu siguranta dreptate. Emil Boc are competente foarte limitate in plan economic si nu numai. Sub protectia anonimatului, si specialisti din alte domenii i-au reprosat prim-ministrului ca si-a pastrat mentalitatea de glob de sticla al unui profesor universitar care nu intelege mecanismele complicate ale lumii reale.
Este, totodata, de notorietate opozitia lui Sebastian Vladescu la cresterea TVA. Chiar declaratiile cu care a socat si care au scandalizat opinia publica, in privinta impozitarii pensiilor, de exemplu, reflecta, in fond, o mentalitate reformista.
Intelegem acum ca domnul Vladescu nu a putut sa-si puna in practica acesta viziune reformista pentru ca l-a impiedicat premierul, aflat, din acelasi motive, in divergenta, de pe pozitii de egalitate insa, si cu presedintele, dupa cum ne spune fostul ministru de Finante.
Perfect credibil. Dar in aceste conditii, de ce nu a demisionat domnul Vladescu de mult timp, de exemplu atunci cand a fost nevoit sa-si puna semnatura pe majorarea TVA? De ce a asteptat sa fie schimbat din functie? Iar cand a fost inlocuit,