Ionel Stănescu, de 36 de ani, a învăţat meserie la renumită şcoală de ceasornicari din Arad şi este singurul care practică această meserie în Alexandria.
Din cei 24 de ceasornicari din promoţia lui Ionel Stănescu, doar patru au profesat în acest domeniu. În prezent nu mai există şcoli pentru ceasornicari, singura posibilitate pentru a învăţa această meserie rămâne ucenicia, metodă prin care sunt instruiţi ceasornicarii încă din Evul Mediu.
Ceasornicarul este un meşter pe cale de dispariţie. Dacă în urmă cu zece ani în oraş erau opt ceasornicari, acum a mai rămas unul singur. Ionel a reparat ceasuri jumătate din viaţa sa şi spune că se poate trăi din această meserie. „Nu am văzut niciun meseriaş sărac sau care să moară de foame, însă ceasornicarii îşi asumă de multe ori riscul de a lucra degeaba pentru a-şi păstra clienţii” spune acesta. Meseriaşul Stănescu nu a vrut niciodată să lucreze la patron pentru că a considerat libertatea profesională mai importantă decât orice. Prin atelierul lui Ionel Stănescu, aflat vis-a-vis de Crinul nou, trec zilnic între 20 şi 50 de oameni care au probleme mai mari sau mici cu ceasurile lor. Majoritatea vin însă pentru lucruri minore, cum ar fi să schimbe bateria sau cureaua. Ceasornicarul nu poate face o estimare clară a câştigului său lunar, în condiţiile în care numărul de clienţi variază de la o lună la alta. Pentru o operaţiune minoră cum ar fi schimbatul bateriei, el ia 5 lei, iar o reparaţie mai minuţioasă poate ajunge şi la 30 de lei.
Răbdarea, arma ceasornicarului
„A fi un meşter bun înseamnă să îţi respecţi clientul, să ştii să vorbeşti cu el, să îi câştigi încrederea şi asta nu o poţi face decât prin seriozitate şi promptitudine. Din păcate oamenii au înţeles greşit modul de a face o meserie. Imediat, nici nu luau treapta şi se apucau de o meserie. Asta a dus la formarea multor meseriaşi m
