Indicii de referinţă pentru euro şi franci elveţieni au început să crească din nou în august 2010, temperându-se uşor în septembrie. De acum înainte, oricine are credit cu dobândă variabilă trebuie să stea cu ochii pe indici. Dacă ei cresc, atunci va creşte şi dobânda. Dacă ei scad, atunci trebuie ca banca să scadă şi ratele. La astfel de împrumuturi se adaugă şi riscul valutar, astfel că rata poate urca dacă se depreciază leul în raport cu euro, dolarul sau francul elveţian.
Toată lumea dă fuga la instituţiile de credit, să îşi modifice contractele de împrumut. Oamenii cer actele adiţionale la contractul de credit, iar dacă nu sunt mulţumiţi de modificările aduse de bancă pot să refuze în scris acceptarea documentului şi să aştepte ca banca să le modifice ceea ce nu este în concordanţă cu OUG nr. 50/2010. Nu toţi consumatorii de credite se pricep la calculul dobânzii, la armonizarea contractelor de împrumut cu legislaţia. Mulţi nu cunosc nici ce înseamnă indicii ROBOR/EURIBOR sau LIBOR după care li se vor calcula de acum încolo ratele, dacă au credite cu dobândă variabilă. GdS încearcă să explice ce înseamnă aceşti indici şi care este evoluţia lor de moment. De asemenea, explicăm cum vor fi afectaţi cei care au acceptat ca banca să le mărească marja fixă din contract şi să le totalizeze toate comisioanele sub două-trei denumiri acceptate de noua legislaţie.
Cum puteţi anticipa cuantumul viitoarelor rate
După ce lucrurile se liniştesc, iar OUG nr. 50/2010 intră pe făgaşul normal, toţi clienţii care au credite cu dobândă variabilă trebuie să fie atenţi la evoluţia indicilor ROBOR/EURIBOR/LIBOR. Fie că au studii superioare sau sunt simpli muncitori, românii cu credite a căror dobândă este variabilă trebuie să stea cu ochii pe indici. Uşor de zis, greu de realizat. Când aceşti indici cresc, oamenilor le va creşte şi dobânda, când ei sc