În septembrie 2009 publicam în ZF articolul: Patru scenarii pentru mediul de afaceri: de la "Merge şi aşa" la "Colaps" şi de la "Lumea lui Putin" la "Restabilirea încrederii".

Pe baza rezultatelor din "focus grupurile" organizate cu oameni de afaceri sub egida AOAR, erau identificate scenariile posibile pentru mediul de afaceri din România până la sfârşitul anului 2012.

Analiza pornea de la faptul că economia românească se află prinsă în cuplul de crize creat de criza internaţională şi de "criza noastră" (constând în principal în disfuncţionalitatea instituţiilor statului român).

În privinţa forţelor care determină schimbarea în economia românească o primă concluzie a fost că factorul geopolitic a fost determinant, prevalând asupra rolului jucat de elitele locale.

Forţa care determină schimbările în mediul de afaceri va fi şi în perioada următoare procesul de convergenţă al economiei româneşti la Uniunea Europeană. Acesta va continua să egalizeze preţul factorilor de producţie şi va determina aceleaşi mişcări de migrare a forţei de muncă (datorită diferenţelor de salarii), a investiţiilor străine (în active ale căror preţuri nu s-au aliniat încă la cele europene, îndeosebi în active agricole) etc.

O altă concluzie desprinsă din "focus grupuri" a fost că elitele nu se asumă în procesul de construcţie instituţională, autoritatea şi responsabilitatea deciziilor "dure" fiind transferată întotdeauna asupra unor instituţii internaţionale (FMI, Uniunea Europeană etc.).

Este ceea ce am numit "sindromul nevoii de domn străin".

La aniversarea unui an de la publicare constatăm că ne-am încadrat în scenariul pe care l-am numit "Merge şi aşa" şi pe care îl caracterizam în următorii termeni:

"Este unul din scenariile pesimiste de recesiune economică, pe fondul unei crize internaţionale ciclice, din care economia românească iese