Dacă noua lege electorală va impune sistemul de vot promovat de Traian Băsescu, PDL riscă să rămână în afara Parlamentului. Iar posibila cădere a Guvernului Boc, ipoteza anticipatelor, dar şi apropierea alegerilor la termen sunt pe cale să readucă în discuţie problema sistemului electoral.

Într-o perioadă în care toată lumea, de la vlădică până la opincă, se gândeşte cum să o scoată la capăt cu ziua de mâine, pare inoportun să vorbeşti despre evenimente care vor avea loc cel mai devreme la jumătatea lui 2011 şi cu siguranţă în 2012. Dar capul în nisip nu a salvat niciodată struţul de vânători şi nu va salva nici România de o stare perpetuă de criză.

Scandalurile succesive care s-au abătut şi se abat fără încetare asupra cabinetului Emil Boc nu pornesc numai de la criza economică şi „metodele" de tratament impuse de Cotroceni şi PDL. Scandalurile de care se împiedică la tot pasul premierul Boc provin în principal de la lipsa gravă de legitimitate a prezenţei sale la Palatul Victoria.

Iar această criză de legitimitate vine din încălcarea flagrantă a promisiunilor electorale şi a programului de guvernare pe trei direcţii: 1) împărţirea politizată a banilor publici 2) traseimul politic a mai mult de 30 de parlamentari şi 3) defăimarea unor instituţii esenţiale unui regim politic pluralist. Cumulate şi ridicate la rang de politică de stat, cele trei maladii fac ca guvernul Boc să fie suspendat undeva deasupra ţării şi a istoriei fără nici o legătură cu problemele reale ale oamenilor şi fără nici o şansă de a le rezolva.

Astfel, potrivit datelor oficiale, majoritatea sponsorilor PDL din campania electorală şi-au recuperat banii de campanie prin contracte cu statul; clienţii politici au împânzit toate instituţiile până la ultimul şef de birou şi ultimul director de şcoală ceea ce face imposibilă inclusiv aplicarea legii salarizării unice; traseiştii