Nu am terminat Dreptul, aşa că nu am nici cea mai mică idee despre legi şi norme juridice. Dar ori de câte ori am ocazia citesc despre cazuri celebre şi stau să mă gândesc, de dragul jocului, cum aş construi eu apărarea, bazându-mă doar pe bun simţ, moralitate şi, uneori, fler. Cred că pasiunea pentru astfel de cazuri mi se trage din liceu, când am citit cartea În miezul afacerii afacerii Dreyfus de Maurice Baumont şi am văzut Procesul maimuţelor, film în care Spencer Tracy a fost desăvârşit.

Zilele astea, urmărind cursurile profesorului Michael Sandel de la Harvard University, am aflat de un astfel de caz, prezentat ca unul dintre cele mai importante în Dreptul englez şi pe care am decis că aş vrea să-l văd ecranizat. Este cunoscut sub numele Regina vs. Dudley & Stephens, dar eu îl numesc Cazul Mignonette, pentru că mi se pare mai simplu. Sper să reuşim să avem o dezbatere interesantă pe tema lui, fără să deviem prea mult de la subiect.

Faptele:

În 1884, yachtul englez Mignonette pleca din portul Southampton spre Sydney având la bord un echipaj format din patru persoane: căpitanul Tom Dudley, marinarii Edwin Stephens, Edmund Brooks şi Richard Parker. Acesta din urmă era la prima lui călătorie pe mare, avea 17 ani, era orfan, fără rude apropiate şi îndeplinea funcţia de “cabin boy” (nu ştiu care e varianta corect în română a acestui termen).

În apropiere de Capul Bunei Speranţe, în 5 iulie, o furtună scufundă yachtul, iar cei patru se salvează cu ajutorul unei bărci. Nu reuşesc să îşi ia prea multă mâncare sau apă cu ei, aşa că următoarele 18 zile le petrec răbdând foame şi ajungând să îşi bea propria urină. Disperat, tânărul Parker nu ţine cont de sfaturile celorlalţi, bea apă de mare şi se îmbolnăveşte.

În încercarea disperată de a se salva, Tom Dudley le propune celorlalţi să se tragă la sorţi care dintre ei să moară pentru ca ceilal