Mai tineti minte discutiile despre ombudsmanul bancar, cel care trebuia sa medieze conflictele dintre banci si clienti? Cred ca in aceste vremuri destul de complicate pentru banci, existenta unui avocat al poporului s-ar fi putut dovedi mai putin costisitoare decat procesele carora trebuie sa le faca fata. Promis romanilor inca de prin 2006, Ombudsmanul bancar nu s-a mai aratat la fata din motive unele complicat de explicat, iar altele simplu de aratat: nu s-a dorit. Acum, toti regreta.
Prin 2007, in cadrul Programului Convergence a fost infiintat SPI Romania – un parteneriat public-privat infiintat de Banca Nationala si de Asociatia Romana a Bancilor impreuna cu Ministerul Economiei si Finantelor si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului.
Dintre proiectele SPI Romania pentru acelasi an (2007) pentru modernizarea sectorului bancar, era infiintarea unui mediator bancar “ce va ajuta persoanele fizice sa primeasca servicii mai bune de la banci, realizarea de noi instrumente pentru dezvoltarea creditelor oferite de banci comunitatilor rurale, lansarea unei campanii nationale de educare financiara a consumatorilor, adoptarea unui sistem care permite clientilor sa aiba acces la credite in conditii mai avantajoase prin raportarea de informatie pozitiva cu privire la istoricul lor de creditare”. S-a mai auzit apoi ceva?
In 2009, s-a organizat o mare conferinta, tot a Bancii Mondiale, care facuse o diagnoza si cateva recomandari. Faceti-va Ombudsman. “Infiintarea institutiei Ombudsmanului bancar, dar si al unui birou in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) care sa dezvolte programe de informare cu privire la sectorul financiar ar fi foarte utile”, se arata in acele documente.
In Marea Britanie, in primul semestru din anul trecut, Ombudsmanul a primit 69.841 de plangeri. 87 de plangeri dintr-o
