Generatia disco si generatia tehno sunt cu totul altceva decat erau generatia samba sau generatia mambo, pe care le-am apucat candva. Tragand cu urechea la ce discuta generatia disco cu generatia tehno, am aflat ca, in clasa nepotului meu, s-a schimbat proful de mate. Vestea le-a adus-o copiilor diriga. Ea le-a spus ca, in loc de prof, vor avea o profa. Profa e mai cumsecade decat proful.
Altceva nu le-a mai spus, pentru ca, intre timp, pe diriga au transferat-o. A plecat diriga si a venit un dirig.
Dirigul cel nou e proful de fizi. Fizi si chimi, astea doua merg totdeauna impreuna. Elevilor insa nu le arde de fizi si de chimi, pentru ca se poate trece la Bac si fara ele. Si nu numai la Bac. Chiar si la fac.
Despre Bac, toata lumea stie ca vine de la Bacalaureat, dar despre fac, putini stiu ca vine de la facultate. Degeaba ai trecut de Bac, daca n-ai intrat la fac si degeaba ai terminat la fac, daca n-ai de lucru si esti some. Din aceasta dilema, nu putem iesi, cum bine i-a zis un oarecare Farfu, unui oarecare Traha.
Pentru mine, alfabetul disco si dialectul tehno suna la fel de neasteptat ca lista prepozitiilor si conjunctiilor dintr-o limba straina. Totusi, unii se acomodeaza rapid. Ba chiar, le place. Ei simt acea bucurie a scolarului, care, dupa cateva luni de franceza, se pomeneste ca recita din Lafontaine, in timp ce altii, dupa cinci ani de germana, tot nu sunt in stare sa pronunte corect numele lui Schopenhauer.
Eu sunt dintre acestia. Degeaba fac, zilnic, exercitii de acomodare ca sa cumpar din piata morco, patrun si leus. Tarabagiii se sperie, cand ma aud vorbind disco si imi raspund in dialectul rromani. Ei isi pitesc marfa la vederea mea si ma intreaba, din curiozitate, daca nu cumva sunt american, pentru ca a turc nu seaman, iar a chinez, nici atata.
In schimb, la serviciu, limbajul