Cercetatorii mexicani au adus noi dovezi in sprijinul unei teorii intrigante, conform careia oamenii si maimutele si-ar fi putut folosi la un moment dat coada pentru a comunica la mare distanta.
Revista studenteasca "La Ardilla" (Veverita) de pe langa Universitatea Autonoma din Guadalajar, Mexic, a publicat recent un articol extrem de interesant, care a pus comunitatea biologilor intr-o polemica violenta pro si contra celor scrise.
In articol se relateaza cum un profesor universitar a dat ca tema de cercetari unui grup de studenti stabilirea rolului exact pe care il joaca coada mamiferelor, din punct de vedere fiziologic.
Se stie ca unele animale folosesc coada pentru echilibru corporal, cum sunt cangurii, altele pentru a alunga mustele, cum sunt vacile si caii, dar nu s-a putut explica rolul acestui apendaj la alte specii.
Pentru ca scoala avea sobolani de laborator din abundenta, au folosit aceste rozatoare. Studentii au construit un labirint clasic, unde au pus mancare, pe care cele mai inteligente animale au gasit-o imediat. Dupa cateva minute, toti sobolanii au ajuns la hrana.
Ipoteza pusa de acesti tineri a fost ca, de fapt, coada e o extensie a creierului animalului, prin sira spinarii. Era de dedus ca nervii din coada detectau vibratiile solului si zgomotele subsonice, pe care urechea umana nu le poate auzi.
Altii au venit cu ideea ca o coada de sobolan actioneaza ca o antenna extrem de fina si de discriminanta, care poate detecta unde electromagnetice generate in creier, astfel permitand animalului sa comunice telepatic.
In faza urmatoare a experimentului, au taiat cozile unora dintre sobolani, creand o diferentiere de 50% intre ei. Repetand experimentul cu mancarea din labirint, au fost uimiti de rezultat: toti sobolanii cu coada au gasit mancarea imediat. Cei fara coada s-a
