16 Septembrie, 8 a.m, Pułtusk, la 60 km de Varşovia. Oraşul se pregătea să găzduiască cel de-al treilea congres mondial al cecenilor. Evenimentul avea să fie onorat de participarea lui Akhmed Zakayev, liderul guvernului cecen din exil. Considerat de către radicalii islamişti un trădător, demonizat ca terorist la Moscova, Zakayev trăia la Londra, în tihna azilului politic oferit de autorităţile britanice. Acum se afla în siguranţă, pe teritoriul unui stat prieten, care în trecut susţinuse cauza cecenă. De-altfel, nu era prima dată când era găzduit de autorităţile poloneze. Însă, chiar înainte de a ajunge la congres, poliţia poloneză îl arestează. Motivul? Un mandat de arestare, emis în 2001 de către Interpol, la cererea Rusiei. Ulterior, Zakayev a fost eliberat, după ce Curtea a refuzat cererea de reţinere înaintată de către procuror. Incidentul developează un simptom al unei tendinţe mai largi. Astăzi, nu doar Germania şi Franţa concurează pentru a intra în graţiile Moscovei sau pentru a obţine favorurile sale, ci şi Polonia.
Pe parcursul ultimelor 12 luni, atmosfera dintre Moscova şi Varşovia pare să fi suferit schimbări importante. În noiembrie anul trecut, aflat în plin turneu la Washington, ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski, avertiza Administraţia Obama asupra mesajului pe care şenilele tancurilor ruseşti tocmai îl transmiseseră Varşoviei. În Belarusul vecin, la mai puţin de 250 de kilometri de Varşovia, avuseseră loc unele dintre cele mai ample manevre militare de după sfârşitul Războiului Rece, reunind sute de tancuri, şi chiar exerciţii cu arme nucleare tactice. Categoric un exerciţiu de PR destinat unei audienţe europene, întreaga operaţiune fusese simbolic botezată Zapad (adică Vest). În ciuda asigurărilor, formale şi neformale, primite atunci din partea Casei Albe, discursul lui Sikorski părea să proiecteze un profund sentiment d
