Anuntul facut de Ilie Dumitrescu luni noapte, la finalul intalnirii cu Astra Ploiesti, nu a surprins pe nimeni, nici macar pe jurnalistii care ne-au bombardat cu titluri bombastice si povesti lacrimogene despre drama tehnicianului hulit de fanii pe care ii incanta cu ani in urma.
De fapt, inca de la numirea sa in functia, de acum fix 40 de zile, toata lumea, incepand de la suporteri si pana la oamenii de fotbal cu state vechi, a asteptat acest anunt. A fost demisie, dar putea foarte bine sa fie si demitere, deznodamantul e acelasi - putin scandal, putina drama, ochi usor umeziti pentru despartirea neasteptata si extrem de multa reclama pentru actorii principali.
Totusi, sentimentul de deja-vu este foarte prezent. Ilie Dumitrescu nu este prima fosta glorie a clubului care paraseste functia de antrenor, voit sau nu, pe usa din dos. Nu este primul fost mare stelist huiduit de fanii care il adulau in urma cu nu atat de multi ani. Nu este primul mare jucator de fotbal care nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor in functia de antrenor. Nu este primul care s-a inteles, sau nu, cu Gigi Becali.
De aceea plecarea lui Dumitrescu de la Steaua este la fel de senzationala ca anuntul inundatiilor din Moldova - sunt oameni intristati de drama sinistratilor, dar nu este nimeni care nu se astepta la acest lucru.
Dincolo de subiectul de presa, cazul "Ilie Dumitrescu la Steaua" este unul curios. A venit in Ghencea imediat dupa plecarea furtunoasa a lui Victor Piturca si a fost avertizat de fani ca nu va avea viata usoara deoarece a acceptat rolul de "manta de vreme rea" pentru Gigi Becali. Constient de greutati, si-a luat rolul in serios, insa la plecare nu a ezitat sa-i arate cu degetul tot pe suporteri, de parca entuziasmul din tribune ar putea acoperi erorile elementare de alcatuire a echipei sau de tactica de joc.
Antrenoru
