Tăieţeii sunt unul dintre cele mai importante elemente din gastronomia chinezească, fiind probabil preparatul preferat al chinezilor, încă din cele mai vechi timpuri.

Pentru locuitorii din nordul Chinei, un bol de supă fierbinte cu tăieţei este din vechime mâncarea „de căpătâi“, grâul fiind una dintre cele mai importante cereale cultivate în această regiune. Fierberea nu este însă singura modalitate de preparare a tăieţeilor: aceştia pot fi căliţi, prăjiţi, gătiţi la aburi sau fierţi împreună cu diverse sortimente de carne şi legume, după preferinţă. Graţie posibilităţilor nelimitate de preparare, tăieţeii sunt o mâncare populară pe întreg teritoriul Chinei, şi nu numai. În cadrul unor sărbători naţionale, în special la „Ziua tuturor“ - a şaptea zi după începutul anului nou chinezesc, dată la care se consideră că fiecare persoană îmbătrâneşte cu un an - în locul tortului aniversar sunt serviţi tăieţei tradiţionali. În cultura chinezească, tăieţeii simbolizează longevitate şi un semn bun pentru anul care abia a început. Din punctul de vedere al sănătăţii, tăieţeii sunt alimente foarte bogate în proteine şi carbohidraţi, deci nu este de mirare că mulţi dintre chinezi înlocuiesc orezul, preparatul reprezentativ al naţiunii, cu tăieţei gătiţi în diverse forme.

Cum au apărut tăieţeii?

Potrivit istoricilor, acest preparat ar fi apărut prima dată în istoria Chinei în jurul anului 300 î.Hr., în timpul dinastiei Han, moment până la care populaţia se hrănea cu mei fiert. Cu toate că oamenii cultivau şi grâu, şi alte tipuri de cereale, acestea erau considerate a fi de proastă calitate şi deci hrana săracilor, pentru că nu erau folosite în alimentaţie decât dacă nu mai exista nici o alternativă. Situaţia s-a schimbat când chinezii au învăţat să macine grâul pentru a produce făină, tehnica fiind „importată“ din Occident. În loc să adopte alte met