Desigur, ordonanţa are rolul ei şi o intenţie nobilă. De la intenţii la rezultate nobile, distanţa este imensă. Meritul ordonanţei este acela că a readus în discuţie o serie de comisioane bancare abuziv aplicate şi, din păcate pentru bănci, sunt numeroase asemenea prevederi, care reprezintă în acest moment principala revendicare în procesele pe care clienţii le vor avea cu bănci ca Volksbank România, poate cea mai expusă unor asemenea situaţii.
Aceste comisioane, care în perioada de boom economic treceau neobservate, dor acum, iar băncile, evident, nu vor să recunoască aplicarea lor la limita legii. Dar ordonanţa nu condamnă acele prevederi, ci le readuce în discuţie, ele putând fi eliminate pe baza unei legislaţii bancare şi de protecţie a consumatorului deja existente. Ce face ordonanţa este să elimine comisioanele de rambursare anticipată şi să expună transparent formula de calcul a dobânzii pentru credite. Două chestiuni care aproape aduc mai multă bătaie de cap decât beneficii. Să le luăm pe rând.
Comisionul de returnare anticipată a fost introdus pentru ca banca să poată avea o predictibilitate mai bună a veniturilor sale şi este, desigur, o prevedere flagrant contraintuitivă, mai nou, chiar abuzivă. Dar eliminarea lui este mai mult o chestiune teoretică decât practică. În actualul context, numărul celor care ar fi putut să facă aceste plăţi anticipate tinde spre zero şi asta din cel puţin trei motive. În primul rând, pentru că avem o scădere netă a veniturilor, iar în al doilea rând, a activelor. Dacă pentru un credit imobilar, o casă era evaluată acum trei ani la o anumită sumă, acum această evaluare este cu cel puţin 30% mai mică, din cauza evoluţiei pieţei imobiliare.
Cu venituri mai mici, cu active mai slab cotate şi cu o marjă de împrumut mai mică raportat la nivelul salariului (acum 3 ani se putea ajunge la rate de până la 70% din
