Este un arhivist de peste două decenii, iar munca sa de cercetare i-a adus enorm de multe satisfacţii.

Marile pasiuni ale lui Adrian Onofreiu sunt istoria şi cercetarea ei. Fascinaţia istoriei a descoperit-o încă din clasa a VII-a datorită dascălului său de profil din gimnaziu, Augustin Pădureanu. „A fost un profesor desăvârşit şi avea o bibliotecă uriaşă, cum puţini din Transilvania au", povesteşte Onofreiu. Ulterior a urmat cursurile unei facultăţi în domeniu la Cluj-Napoca şi a fost repartizat la Şcoala Generală Cîrjoaia din comuna ieşeană Cotnari. Acolo a predat istoria timp de trei ani, până în 1989, când s-a angajat ca arhivist la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud. „Nu regret o clipă cei 21 de ani petrecuţi în această instituţie. Am avut multe satisfacţii în munca de cercetare, pe care o fac din pasiune. Vorbesc cu documentele, cu o lume demult apusă. Am petrecut multe sâmbete şi duminici la arhive ca să-mi definitivez şi să-mi public studiile de specialitate şi cărţile", mărturiseşte Onofreiu, care din 2008 este doctor în istorie. Nestor Şimon, un model A publicat nenumărate studii de specialitate despre zona Regimentului grăniceresc năsăudean şi istoria Districtului Năsăud. În materialele sale a evocat şi personalitatea primului istoriograf al „graniţei", Nestor Şimon. „Manuscrisele lui Şimon au fost însuşite şi publicate în nume propriu de redactorii periodicului Arhiva Someşană din perioada 1924-1940. Intenţionez să public toate manuscrisele lui Nestor Şimon şi să continui munca începută de el. Nestor Şimon era omul care nu lăsa să treacă o zi fără să nu scrie ceva, ceea ce e de admirat", mai spune arhivistul. Onofreiu crede că pentru a lucra în arhive trebuie să ai cunoştinţe temeinice de istorie, să ştii istoricul instituţiilor şi legislaţia din domeniu, dar şi să stăpâneşti o limbă „moartă" precum latina, germana cu caract